The River

     Sau raul. Un intreg format din multe piese, atat de mici incat e greu sa iti imaginezi scara la care ele opereaza. Este si mai greu sa intelegi cum ele pot interactiona si forma ceva minunat.
     In fine, acest rau minunat si inteles de catre putini opereaza si el la randul lui dupa niste reguli, principii, legi. Cum ar fi faptul ca el curge gravitational, ca alege calea cea mai simpla de a se deplasa intre doua puncte, calea pe unde este mai usor si mai logic pentru el.
     Dar ce se intampla cand acest rau se trezeste intr-o zi si uita totul, uita pentru ce a fost facut, uita ce avea de gand sa faca, uita de albia lui la care chiar el a trudit atatia ani. Si iese din matca, da pe afara, nu ii mai pasa de nimic, darama poduri cu greu construite, inunda cu rautatea si nebunia lui cele mai frumoase locuri, devine un rau inconstient care a ajuns sa calce pe morminte.
     Si oboseste.. oboseste facand rau, isi pierde din puterea grozava pe care a capatat-o, si incearca sa se intoarca de unde a plecat initial, incearca sa dea totul uitarii si sa faca totul sa fie bine. Dar nu poate, pe unde el a trecut a lasat oameni fara cuvinte, fara sentimente, fara nimic.
     
     Raul. Ce minunat ar fi ramas el daca am fi avut baraje in locurile unde ar fi contat, daca am fi avut diguri care sa il stavileasca si sa ii aduca aminte ca legile lui sunt bune, ca nu este bine sa inunde inima cuiva, sa spele sentimentele si sa le inlocuiasca cu noroi si mizerii.
     De ce ti-ai parasit albia?