At the Gates

Era razboi.
Se facea ca eram invaluit intr-un intuneric salbatic din toate colturile interioare ale mele. Zidurile exterioare inca rezistau, create fiind in timpuri de mare disperare. Create pentru a stavili si a proteja.
Eram asediat insa din interior, prins in capcana darului ce trebuia sa ma salveze, ma invarteam spre o spirala a nepasarii si a neputintei din care cu greu avea sa ies viu. Privirea imi obosise sa tot caute brese in acest neant de netraire, de nesentiment, de nimic.
Intr-un gest de razvratire interioara m-am agatat de puterile pe care le-am mai regasit si am inceput sa asediez poarta.Am aruncat in ea cu ce aveam, am dat cu umarul in ea, am izbit-o, scrasnind din dinti, cu o furie nebuna. Imi simteam respiratia grea si apasata.
Nimic. Nici macar o miscare.
Un gand clar m-a izbit ca o raza de soare intr-o zi senina, care te orbeste si te uimeste ca nu ai realizat asta pana acum. E cetatea mea, sunt zidurile mele care vor raspunde la ce zic eu. Trebuie doar sa ridic mana in semn de comanda, iar ele se vor deschide.

...De ce nu le deschid?

Dear Father

     It has been a while since we last spoke. I really don't know how and why this has come to happen. We were always like best friends, i could say to you everything and i guess i'm just missing my very old friend. It's so strange how people live with each other a lifetime as it seems now, and then in a second they can part ways.
    So enough with the "bla bla's", tell me, how have you been doing? i want to know everything that there is to know about you. Are they treating you well over there? Do you ever get bored? Do you miss me like i miss you?  Well i hope you do, cause if that is so, it means maybe you're still out there somewhere.
     I want to tell you something... it has come to me today, this...clear idea. It is kind of sad actually.. you see.. I don't know what to do with my life anymore. I have lost even the most remote clue of where i am heading for. I feel like i am alone in the dark, and there is no light ahead, only the long and gruesome road. I don't want to scare or upset you, but I was just feeling this weight on my shoulders and I wanted to talk to you about it, since you always had a good advice to give me.
   I dont know why i feel this way sometimes. Looking back on my recent days, maybe my life isn't that bad, but man, believe me when i am telling you that i've been shutting things inside. i mean, dark, nasty, "i wanna bang my head to the wall" things. And they just keep coming and coming and i don't know how to catch a break. The fact is.... i am not that happy kid anymore. Somewhere along the way i have turned into this man, with no real dreams, no ambitions, no happyness, no joy. And i dont blame you for this, i really dont. What happened that night was not your fault, neither was mine.
   I just want to make you feel proud, you know, to smile when you see me, to see that i am doing great. To be Hard. And i try to do that, oh i try... But it's like i never get there. It seems to me that i am always one step behind myself, behind of what i could be and it's very tiring. Sometimes i just want to let go and forget everything and start over, as a mather of fact i am trying this right as we speak, but to be fair, i am not making such a great progress.
   I want to be happy again, father, i really do. Tell me, what do you think is the mather with me? What am I missing so badly that I've turned into this mess of a son? I have thought and thought of this over and again and yet i haven't figgured it out. Do you think maybe this is my bad time now, and it will get better?
   I'm really glad I stopped and wrote to you, cause talking and sharing my life with you was really important to me sometime ago, you know?

Miss you man.

   

Liniste

     Imi era cald, ma tot intorceam pe o parte si pe alta, dar tot nu reuseam sa imi gasesc locul. Inca o noapte nedormita complet, ultima dintr-o serie ce devine lunga. Dar cand lumina bate intunericul, nu mai conteaza ce s-a intamplat in noaptea nelinistita.
     In interior se intampla jocul devenit deja o obisnuinta in ultima vreme. Un pic de plictiseala, un pic de neliniste, un pic de indiferenta, si multa lipsa de sentiment.Dar noroc cu caracterul puternic sau slab ce spune mereu orice lucru adevarat sau fals, doar pentru a merge putin mai departe.
     Si in jocul meu surd, prins fiind, nu puteam realiza ca asta este ziua in care o sa aud si eu linistea. E greu sa iti dai seama zilele marcate cu rosu din viata ta.. ziua in care ai primele amintiri, ziua in care iubesti pentru prima data, ziua in care suferi pentru prima data, ziua in care pierzi pe cineva. Toate sunt zile rosii, care te definesc ca persoana. Ca o balanta cu doua brate, si viata fiind un copil mic ce se joaca cu greutatile, facandu-te bun sau rau dupa bunul său plac, sau mai trist, dupa voia sortii.
    
     ... venind de nicaieri, apare inevitabilul. Nu pot sa il ocolesc, nu inteleg de ce acum, inchid ochii si strang din dinti, stiu ce se va intampla. Si apare zgomotul. Nu imi trece nimic prin minte, nu ma gandesc la viata mea, nu ma gandesc la tot ce am facut pana acum, nu ma gandesc la nimic. Doar imi pun mainile in cap, incerc sa imi calmez bataile inimii si tremuratul. Si atunci am auzit-o.

"I just kept driving forward, hoping for the best."

Intre lucruri

     Ma simt normal. Erau dati cand ma simteam special sau mizerabil, dar acum nu.. E un sentiment comun, dar totusi placut. E ca linistea, nu ii duci dorul, cateodata uiti si ca exista in continua agitatie si lupta ce a devenit viata noastra.
     Vreau sa tin cat pot de linistea asta, sa nu mai imi repet greselile obsedante deja, dar ma bantuie ganduri. Daca este un sentiment fals? Sau o noua minciuna nascocita doar pentru a mai inainta putin prin padure. Sau poate linistea dintre doua razboaie.
     Ma aflu la o granita, la inceputul oficial al vietii "mature", si nu as vrea sa pun piciorul nepregatit. Pentru ca asa ma simt, nepregatit de responsabilitati mari. Fug ca un copil de examene, traiesc la margine cu toate ca urasc sentimentul, doar pentru a-l repeta la nesfarsit, incercare dupa incercare, de parca memoria mea nu ar memora sentimentele negative simtite de fiecare data.
     Am vrut sa scriu asta doar sa nu ma plictisesc, sau poate sa imi opresc mintea sa mai fuga in locuri rele, ca maine iar am examen si nu am invatat nimic. Examen? Ce prostii.. Merg chiar acum langa oameni care chiar au probleme reale, care au trecut de mult granita, pregatiti sau nepregatiti, avand sau nu alegerea asta la indemana lor.

Sunt norocos, a venit metroul la timp.

Maini transpirate

     Mergeam linistit prin nelinistea vietii mele, mergeam intr-un loc fara importanta, cu pasi normali, fara sa imi pese mai mult sau mai putin de secundele pe care le voi fi irosit pe drumul meu. Treceam, nepasator, de oameni. De oameni ce rad si sunt veseli, de oameni ce vorbesc, de oameni ce nu au mimica, de oameni ce poate plang cu lacrimi nevazute.
     De Ea. Voiam sa trec de Ea fara sa imi pese, si aproape reusisem. Aproape eram de ea cand a intins mana si m-a atins, dar nu fizic, ci in suflet. Caci ce e mai rau decat sa te atinga strainul de care tie iti pasa cel mai mult? Si atunci sufletul o ia razna, uita sa mai controleze bataile inimii, uita sa mai controleze respiratia, da drumul la niste trairi de neinteles de catre minte. Aceeasi minte care a decis deja ce se va intampla, care nu vrea sa auda de dorintele imposibile ale sufletului.
     Mainile transpira instantaneu, un reflex neconditionat atat de urat, si care arata mintii mele in aparenta cat de slaba si neputincioasa este de fapt, ca nu controleaza nimic, doar o iluzie, o minciuna spusa doar pentru a merge mai departe. Dar acest suflet de neinduplecat nu stie ceva foarte important...
     ...mergeam linistit prin nelinistea vietii mele, pentru ca atunci cand mintea comanda, sufletul se supune!

Gold digger

     It takes time to be all right, lots of time in some cases. But how much time? You need to be different, but do you really want that or are you just hiding in the trenches, hiding in plain sight, waiting to be discovered by a gold digger that is just walking on a golden beach, not even looking for gold in this inappropriate place.

    Even in the right conditions you could be waiting for a very long time for her my friend, and when you See with your eyes, you realise it: You're not gold, you're just a piece of copper, and you gold digger girl... she is just searching for scrap metal.

Calatorul

      Este un tip foarte special de om. Viziteaza locuri frumoase, mereu diferite, intrigat fiind de misterul ce le inconjoara, de semnele de intrebare mereu prezente, de o noua aventura ce i se asterne la picioare, poate aventura vietii sale.
     Calatorul despre care vorbesc este insa o persoana si mai speciala in aceasta clasa a calatorilor. El viziteaza vieti, traieste sentimente diferite pentru oameni diferiti, este intrigat sau nemiscat de minti, de posibilitatea ca fiecare destinatie a lui sa fie ultima.
     Ce este rau pentru el este ca s-a saturat de scurtele lui calatorii in care nu apuca sa vada nimic, s-a saturat de vitrine goale, de pantofi impersonali, de muzee fara istoric, de ambalaje nescrise sau reciclate.
    Vrea sa simta aventura unui loc cu adevarat demn de descoperit, sa fie fascinat si uluit de misterul ce zi dupa zi i se dezvaluie si il ii lumineaza inima. Vrea sa plece intr-o croaziera, sa faca inconjurul lumii si sa simta ce inseamna "adevarat", sa poate sa fuga oriunde si peisajul lui sa ramana la fel, pentru ca locul in care el se afla nu mai vrea sa ii dea drumul, vrea sa il transforme din "vizitator" in "rezident".
     Dar pana atunci trebuie sa stea la coada la bilete, si sa bifeze in orb locul urmator al calatoriei, cu un "X" tremurat, facut in nesperanta, la o tejghea cu sticla mata.
    
      "Numele meu este M, tu esti...?
                                                Urmatoarea ta destinatie."

Concluzia gresita

     In viata mea exista o problema. In mod normal in rezolvarea unei probleme trebuie parcursi anumiti pasi, sau mai bine spus un algoritm de rezolvare. Acest algoritm consta in urmarea unei scheme logice: daca "x>0 urmeaza pasul A, altfel urmeaza pasul B".
     Pe foaie suna simplu, dar adevarata problema nu sta in existenta propriu zisa a problemei, ci in inexistenta modelarii cerintelor si a algoritmului de rezolvare. Cum pot eu sa rezolv o problema daca nu stiu cu exactitate care sunt cerintele?
     O metoda mai putin eleganta ar fi aceea de "trial and error", ceea ce ar consta invatarea din greseli. Gresesc o data, ajustez si mai incerc o data. Gresesc si a doua oara, ajustez mai putin, mai incerc inca o data. Partea buna este ca dupa un numar de pasi ajungi intotdeauna la un raspuns satisfacator, aproape de realitate. Partea proasta este ca daca aplic metoda aceasta in problema mea, nu ajung nici macar la a doua ajustare.
     Deci imi trebuie altceva.. imi trebuie o metoda noua si revolutionara, metoda pe care toti oamenii care au ajuns undeva au folosit-o. Imi trebuie inteligenta si rabdare, imi trebuie spirit de observatie si suflet, imi trebuie dragoste si zambet. Imi trebuie sa cred in mine, imi trebuie sa creada in mine.
    Imi trebuie destin.


    "Oricum o sa ajungi la concluzia gresita!"


Lucrurile nu trebuiau sa fie simple? :)

Fata cu caciula alba

     Ridic privirea si o vad, paseste sigura pe ea, nu se uita nici in stanga, nici in dreapta, ci doar inainte, patrunzand cu privirea ei agera pana si sufletul meu intunecat. Tenul ei stralucitor radiaza parca esenta sufletului sau.Se opreste la doar cativa metri de mine si imi ia suflarea. Indraznesc doar o clipa sa ii intersectez privirea, si atunci vad tot.
     Vad cum ar putea sa rada, vad cum ar putea sa planga, simt sufletul ei vast si cat ar avea de oferit, vad in ochii ei un munte de lumina, si imi feresc privirea. Imi imaginez cum as putea sa o tin de mana cand ar avea nevoie de un sprijin, cum as putea sa o fac fericita, imi imaginez o viata intreaga alaturi de ea. Inima se opreste, ca si timpul si spatiul, iar imaginile se deruleaza pe retina cu o viteza ametitoare.
     O smucitura sesizabila ma trezeste insa la realitate, si imi dau seama ca a venit statia mea, prin coincidenta si statia ei. Ajung in spatele ei si merg incet, memorand fiecare frame al actiunii. Ea intoarce usor privirea si ma observa, dar isi continua inaintarea hotarata, nebagand in seama prezenta omului strain ce urca scarile chiar in spatele ei.
    Drumurile noastre in scurt timp devin divergente, dar sufletul tanjeste la inca o privire asupra ei, o imagine ultima pe care sa o pastreze in taina cu cea pe care l-a impresionat cu simpla ei privire. Dar nu o gaseste, scruteaza in stanga si in dreapta dar este prea tarziu. Incearca din nou si din nou, dar rezultatul ramane neschimbat, ea facandu-se nevazuta prin multimea de suflete albe, negre si gri.
     Vad din nou doar pasii mei, prin zapada alba-gri, si ma gandesc si imi zambesc mie.. tocmai am cunoscut-o pe fata cu caciula alba, ce imi va ramane vesnic necunoscuta.

Mat sau Pat?

     Alegeri. Toata lumea face alegeri. Unii fac alegeri bune, altii alegeri proaste, altii sunt indecisi si lasa viata sa sa decida pentru ei. Bineinteles ca pentru subiectul in cauza important era sa faca alegerea buna. El avea argumente pro, argumente contra, sentimente pro, sentimente contra, deci lupta sa era dificila si chiar nu stia cum sa faca si pe ce drum  sa o apuce astfel incat sa ia alegerea buna pentru el si pentru viitorul lui.

     In jocul de sah exista doi jucatori, si doar doi. Spectatori pot fii cu miile, ei nu vor conta pentru deznodamantul final al partidei. Acesti doi jucatori vor face alegeri incepand cu prima mutare, iar aceste alegeri ii vor conduce si ii vor influenta pe tot parcursul partidei.

     Orice partida de sah are doua posibile finalitati: mat sau pat, sau mai bine zis un jucator castiga sau meciul se termina la egalitate. Este un concept elegant, intr-o lume perfecta.

     In viata de zi cu zi nu exista notiunea de pat, nu exista notiunea de egalitate, doua lucruri nu vor fi niciodata identice, se vor apropia foarte mult dar poate un singur atom va diferi si ele nu vor putea fi numite asemenea.

     Sa presupunem ca subiectul a ramas in partida de sah numita viata lui cu o singura piesa, si anume regele. Viata l-a pus pe acest rege intr-o ipostaza foarte ciudata pentru el. Mai are doar doua mutari de facut.. o mutare ii va aduce victoria si deci el va fi iesit castigator din acest razboi surd pentru nimic, iar cealalta mutare va aduce remiza, patul. Dar noi stim deja ca notiunea de egalitate nu exista in viata reala, deci ar fi absurd pentru rege sa accepte aceasta varianta.

     Si bineintelesc ca regele alege sa iasa invingator, alege varianta logica si normala, dar el nu se bucura din mai multe motive. Primul motiv este ca nu a fost meritul lui pentru aceasta victorie, ci viata l-a pus in aceasta bizara situatie. Si al doilea motiv este ca in viata nimeni nu este castigator, doar un prost se imbata cu apa rece si se crede mai mare peste viata, pana cand vine viata peste el si isi cere dreptul.

     Rege prost.. nu mai juca sah, iubeste sincer.

Draga mosule,

     Iti scriu aceste randuri sperand ca ele te vor gasi bine, sanatos, pregatit sa indeplinesti toate visele atator copii ce inca mai cred in tine. Esti un erou, esti neobosit, an de an aduci milioane de zambete pe fete de altfel obisnuite sa fie triste. Nu stiu cum reusesti mereu, si nici nu o sa te intreb.. un mister deslusit devine un secret, iar atunci puterea lui paleste.
     Recunosc, anul acesta nu am fost baiatul bun si cuminte pe care il stiai. Am incercat sa mai schimb cate ceva, sa fac diferenta acolo undeva conteaza, dar imi este teama ca nu am reusit sa fac asta, mosule!
     Alta data te asteptam cu bucurie in suflet, dimineata ma trezeam nerabdator sa ma uit sub brad, sa vad ce lucruri frumoase mi-ai adus, poate un robot care sa se transforme intr-o masina, poate un tren cu tot cu sina, poate dulciuri cat sa nu pot manca, poate o bicicleta..
    Acum, mosule, nu mai vreau sa imi aduci nimic. Anul asta nu vreau de la tine manusi, fular.. ca si cu ele in sufletul meu tot rece va fii. Nu vreau nici macar o ciocolata, caci tot acru va fii zambetul meu dupa ce o voi manca. Anul asta vreau altceva de la tine.
    Vreau sa iei tu ceva de la mine. Vreau sa iei toata ura stransa in mine in ultimii 2 ani, toata rautatea si toata durerea. O sa le pun langa brad, si de le vei lua, sa le duci mosule undeva departe sa nu mai revina la mine niciodata, sau sa le invingi tu cu bunatatea ta, pentru ca eu nu am fost in stare sa le inving cu a mea.
    Sper ca nu te-am intristat prea tare cu dorinta mea catre tine, dar simt ca am nevoie de o mica mana de ajutor. Cer asta de la tine pentru ca stiu ca ma vei ajuta, ca tu inca nu ti-ai pierdut speranta in mine, si pentru ca asta fac eroii ca tine, iubesc neconditionat.
    Iti multumesc ca m-ai ascultat mosule, iti doresc mult succes in zilele ce vor veni, multi multi oameni mai au nevoie de bunatatea ta!


    P.S. Biscuitii sunt pe masa in bucatarie.

North and South

     Good and Bad. Earth and Sky. Truth and Lie. Yin and Yang. Happy and Sad. Love and Hate. Forever and Now. Life and Death. Moon and Sun. White and Black. Small and Big. Now and Then. Darkness and Light. Deep and Shallow. Hot and Cold. Weak and Strong. Young and Old. Right and Wrong. Full and Empty. Clean and Filthy. Demon and Angel. Water and Fire. Laughter and Tears. No and Yes. Rain and Drought. Kindness and Lust. Silence and Noise. Peace and War. Honor and  Treason. Friend and Foe. Visionaire and Blind. Everything and Nothing. Heart and Mind. 

     You and I.

Crossroads

    In fata ti se intinde un drum. Pasesti sigur la inceput pe acest drum lat, format din dale strasnice si o clipa nu te indoiesti de locul unde el te va conduce. Compasul si harta sunt impreuna cu tine mereu, inscriptionate in chiar fiinta ta, iar felul in care tu mergi arata mandria cu care vrei sa ajungi la sfarsitul calatoriei tale.
    In timp insa lucrurile se modifica, iar ce inainte era solid precum fundatiile pamantului acum a devenit o poteca batatorita in pamant, iar padurea intunecata ce odata se zarea abia la orizont acum se apropie amenintator. Undeva in inima ta a aparut o urma de indoiala ca poate acest drum nu te va conduce unde tu iti doresti sa ajungi cu adevarat. Dar te scuturi si alungi acest gand nebun, si mergi mai departe.
    Acum padurea si-a unit cele doua parti candva atat de indepartate, si drumul tau luminos a devenit doar un miraj in desisul padurii, un labirint doar de mintea ta inchipuit printre miile de trunchiuri de copaci. Incerci sa iti urmezi busola, dar intunericul padurii ti-a incetosat privirea. Inima iti bate tare acum, caci nu stii in ce directie sa o apuci, si te temi cu adevarat ca lumina ce iti ghida pasii va pali in acest intuneric fara suflet. Dar totusi mergi mai departe, nu ai uitat inca scopul calatoriei tale.
    Negre au fost visele tale pana sa scapi din labirintul uzurii si al deciziilor luate in padure, dar ai reusit sa iesi la lumina. Aproape uitasei de existenta vreunui drum, de scopul unei calatorii, de mandrie. Incerci sa mergi mai departe, dar nu mica iti este mirarea cand vezi ca te afli in fata unor drumuri incrucisate.
    Fiecare te duce undeva, undeva unde trebuie sa ajungi sau nu trebuie sa ajungi, unde merita sa ajungi si unde nu merita sa ajungi. Unul este mai lat, unul serpuieste anevoios, unul urca nepasator, unul scurteaza prin padure. Ceea ce face totul frumos este ca tu nu stii varianta castigatoare pentru tine.
    Asa ca nu ai nicio solutie evidenta la problema ta, iar riscurile unei alegeri gresite sunt prea mari pentru a fi acceptate. Prin urmare te asezi si astepti, timpul va sterge efemerul, iar ceea ce odata era o rascruce acum va fi devenit o cale.
    Vezi tu, cateodata nu tu alegi drumul pe care vei merge, drumul te alege pe tine.

   

The River

     Sau raul. Un intreg format din multe piese, atat de mici incat e greu sa iti imaginezi scara la care ele opereaza. Este si mai greu sa intelegi cum ele pot interactiona si forma ceva minunat.
     In fine, acest rau minunat si inteles de catre putini opereaza si el la randul lui dupa niste reguli, principii, legi. Cum ar fi faptul ca el curge gravitational, ca alege calea cea mai simpla de a se deplasa intre doua puncte, calea pe unde este mai usor si mai logic pentru el.
     Dar ce se intampla cand acest rau se trezeste intr-o zi si uita totul, uita pentru ce a fost facut, uita ce avea de gand sa faca, uita de albia lui la care chiar el a trudit atatia ani. Si iese din matca, da pe afara, nu ii mai pasa de nimic, darama poduri cu greu construite, inunda cu rautatea si nebunia lui cele mai frumoase locuri, devine un rau inconstient care a ajuns sa calce pe morminte.
     Si oboseste.. oboseste facand rau, isi pierde din puterea grozava pe care a capatat-o, si incearca sa se intoarca de unde a plecat initial, incearca sa dea totul uitarii si sa faca totul sa fie bine. Dar nu poate, pe unde el a trecut a lasat oameni fara cuvinte, fara sentimente, fara nimic.
     
     Raul. Ce minunat ar fi ramas el daca am fi avut baraje in locurile unde ar fi contat, daca am fi avut diguri care sa il stavileasca si sa ii aduca aminte ca legile lui sunt bune, ca nu este bine sa inunde inima cuiva, sa spele sentimentele si sa le inlocuiasca cu noroi si mizerii.
     De ce ti-ai parasit albia?

Life

     Deschizi ochii. Nu stii cine esti sau de unde vii, observi ca respiri din reflex, stii deja sa vorbesti. Nu iti dai seama ca esti la inceput, proaspat castigator in loteria vietii. Zilele iti trec repede acum, inveti mereu si "ceva-ul" acela ce ti-a fost dat inca din ziua I se dezvolta pe nesimtite.
     Ai inchis ochii doar o clipa, sau poate asa ti s-a parut tie. Si cand i-ai deschis iar ai vazut ca esti acolo, in locul in care ti se va schimba viata pentru prima data. Nu esti pregatit. Nimeni nu este.
     La inceput ti se pare dificil sa mai respiri, sa mai speri, dar cu timpul samanta dorintelor si viselor creste din nou in sufletul tau. Iti croiesti o cale numai de tine stiuta si umblata. O construiesti bine, cu fundatii puternice.
     Dar cu timpul aceasta cale devine prea mare pentru tine, te simti pierdut printre miile de pietre asezate cu mare grija chiar de tine. Asa ca incepi in sufletul tau cautarea.
     Nu stii si nu intelegi cum ai ajuns la capatul cautarii tale, dar nici nu te mai intereseaza. Acum te poti uita in dreapta ta si reflexia ta va fii intradevar fericita, caci ti-ai gasit jumatatea.
     Zilele iti trec incet acum. Simti ca ti-ai gasit rostul, ca esti nemuritor. Te simti in siguranta, te uiti fericit la copiii tai si te vezi chiar pe tine in ziua I, dar nu realizezi totusi cat de mult a trecut de atunci fara ca tu sa simti asta. Si inchizi din greseala ochii.
     Cand ii vei fi deschis iar, te trezesti in fata unei oglinzi. Stii ce vei gasi acolo daca vei ridica privirea, si totusi te uiti. A trecut mult timp de la prima ta incercare, dar urmele ei sunt inca acolo, alaturi de atatea fericiri si atatea vise indeplinite. Iti treci o mana prin parul alb si pleci din fata oglinzii.
     Deschizi ochii. Stii cine esti si de unde vii, observi ca respiri mai greu ca alta data, vorbele tale sunt pline de intelepciune pentru cine poate asculta. Nu iti dai seama ca esti la sfarsit, de acum vechiul castigator in loteria vietii. Zilele stau pe loc acum, simti ca nu mai ai ce invata si "ceva-ul" acela ce ti-a fost dat inca din ziua I ti-a fost un prieten de nadejde.
     Inchizi ochii si incerci sa iti aduci aminte cum a fost atunci cand i-ai deschis pentru prima oara. Zambesti, stii ca a venit clipa.. dar totusi esti fericit, ai avut o viata frumoasa, si cel mai frumos a fost ca ai primit-o fara sa ceri...proaspat castigator in loteria vietii!

Day Ten: One confession.

Stii.. Nu esti ce-mi doream sa fii
Dar.. Iti promit ca vei fi!

Day Nine: Two smileys that describe your life right now.

Day Eight: Three turn ons.

1.Laughing real hard
2.Running alone with my thoughts
3.Loving sincerely with my heart

Day Seven: Four turn offs.

1.Lying and liars
2.People who don't care about anything
3.People who give up on me too easy
4.Loneliness

Day Six: Five people who mean a lot (in no order whatsoever)

Clau.. Mama.. Chiqui.. Diana.. Cristi.. Coco.. Alex..Andreea and a few others!