miercuri, 29 decembrie 2010

Mat sau Pat?

     Alegeri. Toata lumea face alegeri. Unii fac alegeri bune, altii alegeri proaste, altii sunt indecisi si lasa viata sa sa decida pentru ei. Bineinteles ca pentru subiectul in cauza important era sa faca alegerea buna. El avea argumente pro, argumente contra, sentimente pro, sentimente contra, deci lupta sa era dificila si chiar nu stia cum sa faca si pe ce drum  sa o apuce astfel incat sa ia alegerea buna pentru el si pentru viitorul lui.
     In jocul de sah exista doi jucatori, si doar doi. Spectatori pot fii cu miile, ei nu vor conta pentru deznodamantul final al partidei. Acesti doi jucatori vor face alegeri incepand cu prima mutare, iar aceste alegeri ii vor conduce si ii vor influenta pe tot parcursul partidei.
     Orice partida de sah are doua posibile finalitati: mat sau pat, sau mai bine zis un jucator castiga sau meciul se termina la egalitate. Este un concept elegant, intr-o lume perfecta.
     In viata de zi cu zi nu exista notiunea de pat, nu exista notiunea de egalitate, doua lucruri nu vor fi niciodata identice, se vor apropia foarte mult dar poate un singur atom va diferi si ele nu vor putea fi numite asemenea.
     Sa presupunem ca subiectul a ramas in partida de sah numita viata lui cu o singura piesa, si anume regele. Viata l-a pus pe acest rege intr-o ipostaza foarte ciudata pentru el. Mai are doar doua mutari de facut.. o mutare ii va aduce victoria si deci el va fi iesit castigator din acest razboi surd pentru nimic, iar cealalta mutare va aduce remiza, patul. Dar noi stim deja ca notiunea de egalitate nu exista in viata reala, deci ar fi absurd pentru rege sa accepte aceasta varianta.
     Si bineintelesc ca regele alege sa iasa invingator, alege varianta logica si normala, dar el nu se bucura din mai multe motive. Primul motiv este ca nu a fost meritul lui pentru aceasta victorie, ci viata l-a pus in aceasta bizara situatie. Si al doilea motiv este ca in viata nimeni nu este castigator, doar un prost se imbata cu apa rece si se crede mai mare peste viata, pana cand vine viata peste el si isi cere dreptul.

     Rege prost.. nu mai juca sah, iubeste sincer.

joi, 16 decembrie 2010

Draga mosule,

     Iti scriu aceste randuri sperand ca ele te vor gasi bine, sanatos, pregatit sa indeplinesti toate visele atator copii ce inca mai cred in tine. Esti un erou, esti neobosit, an de an aduci milioane de zambete pe fete de altfel obisnuite sa fie triste. Nu stiu cum reusesti mereu, si nici nu o sa te intreb.. un mister deslusit devine un secret, iar atunci puterea lui paleste.
     Recunosc, anul acesta nu am fost baiatul bun si cuminte pe care il stiai. Am incercat sa mai schimb cate ceva, sa fac diferenta acolo undeva conteaza, dar imi este teama ca nu am reusit sa fac asta, mosule!
     Alta data te asteptam cu bucurie in suflet, dimineata ma trezeam nerabdator sa ma uit sub brad, sa vad ce lucruri frumoase mi-ai adus, poate un robot care sa se transforme intr-o masina, poate un tren cu tot cu sina, poate dulciuri cat sa nu pot manca, poate o bicicleta..
    Acum, mosule, nu mai vreau sa imi aduci nimic. Anul asta nu vreau de la tine manusi, fular.. ca si cu ele in sufletul meu tot rece va fii. Nu vreau nici macar o ciocolata, caci tot acru va fii zambetul meu dupa ce o voi manca. Anul asta vreau altceva de la tine.
    Vreau sa iei tu ceva de la mine. Vreau sa iei toata ura stransa in mine in ultimii 2 ani, toata rautatea si toata durerea. O sa le pun langa brad, si de le vei lua, sa le duci mosule undeva departe sa nu mai revina la mine niciodata, sau sa le invingi tu cu bunatatea ta, pentru ca eu nu am fost in stare sa le inving cu a mea.
    Sper ca nu te-am intristat prea tare cu dorinta mea catre tine, dar simt ca am nevoie de o mica mana de ajutor. Cer asta de la tine pentru ca stiu ca ma vei ajuta, ca tu inca nu ti-ai pierdut speranta in mine, si pentru ca asta fac eroii ca tine, iubesc neconditionat.
    Iti multumesc ca m-ai ascultat mosule, iti doresc mult succes in zilele ce vor veni, multi multi oameni mai au nevoie de bunatatea ta!


    P.S. Biscuitii sunt pe masa in bucatarie.


vineri, 3 decembrie 2010

North and South

     Good and Bad. Earth and Sky. Truth and Lie. Yin and Yang. Happy and Sad. Love and Hate. Forever and Now. Life and Death. Moon and Sun. White and Black. Small and Big. Now and Then. Darkness and Light. Deep and Shallow. Hot and Cold. Weak and Strong. Young and Old. Right and Wrong. Full and Empty. Clean and Filthy. Demon and Angel. Water and Fire. Laughter and Tears. No and Yes. Rain and Drought. Kindness and Lust. Silence and Noise. Peace and War. Honor and  Treason. Friend and Foe. Visionaire and Blind. Everything and Nothing. Heart and Mind. 

     You and I.

vineri, 19 noiembrie 2010

Crossroads

    In fata ti se intinde un drum. Pasesti sigur la inceput pe acest drum lat, format din dale strasnice si o clipa nu te indoiesti de locul unde el te va conduce. Compasul si harta sunt impreuna cu tine mereu, inscriptionate in chiar fiinta ta, iar felul in care tu mergi arata mandria cu care vrei sa ajungi la sfarsitul calatoriei tale.
    In timp insa lucrurile se modifica, iar ce inainte era solid precum fundatiile pamantului acum a devenit o poteca batatorita in pamant, iar padurea intunecata ce odata se zarea abia la orizont acum se apropie amenintator. Undeva in inima ta a aparut o urma de indoiala ca poate acest drum nu te va conduce unde tu iti doresti sa ajungi cu adevarat. Dar te scuturi si alungi acest gand nebun, si mergi mai departe.
    Acum padurea si-a unit cele doua parti candva atat de indepartate, si drumul tau luminos a devenit doar un miraj in desisul padurii, un labirint doar de mintea ta inchipuit printre miile de trunchiuri de copaci. Incerci sa iti urmezi busola, dar intunericul padurii ti-a incetosat privirea. Inima iti bate tare acum, caci nu stii in ce directie sa o apuci, si te temi cu adevarat ca lumina ce iti ghida pasii va pali in acest intuneric fara suflet. Dar totusi mergi mai departe, nu ai uitat inca scopul calatoriei tale.
    Negre au fost visele tale pana sa scapi din labirintul uzurii si al deciziilor luate in padure, dar ai reusit sa iesi la lumina. Aproape uitasei de existenta vreunui drum, de scopul unei calatorii, de mandrie. Incerci sa mergi mai departe, dar nu mica iti este mirarea cand vezi ca te afli in fata unor drumuri incrucisate.
    Fiecare te duce undeva, undeva unde trebuie sa ajungi sau nu trebuie sa ajungi, unde merita sa ajungi si unde nu merita sa ajungi. Unul este mai lat, unul serpuieste anevoios, unul urca nepasator, unul scurteaza prin padure. Ceea ce face totul frumos este ca tu nu stii varianta castigatoare pentru tine.
    Asa ca nu ai nicio solutie evidenta la problema ta, iar riscurile unei alegeri gresite sunt prea mari pentru a fi acceptate. Prin urmare te asezi si astepti, timpul va sterge efemerul, iar ceea ce odata era o rascruce acum va fi devenit o cale.
    Vezi tu, cateodata nu tu alegi drumul pe care vei merge, drumul te alege pe tine.
   

marți, 26 octombrie 2010

The River

     Sau raul. Un intreg format din multe piese, atat de mici incat e greu sa iti imaginezi scara la care ele opereaza. Este si mai greu sa intelegi cum ele pot interactiona si forma ceva minunat.
     In fine, acest rau minunat si inteles de catre putini opereaza si el la randul lui dupa niste reguli, principii, legi. Cum ar fi faptul ca el curge gravitational, ca alege calea cea mai simpla de a se deplasa intre doua puncte, calea pe unde este mai usor si mai logic pentru el.
     Dar ce se intampla cand acest rau se trezeste intr-o zi si uita totul, uita pentru ce a fost facut, uita ce avea de gand sa faca, uita de albia lui la care chiar el a trudit atatia ani. Si iese din matca, da pe afara, nu ii mai pasa de nimic, darama poduri cu greu construite, inunda cu rautatea si nebunia lui cele mai frumoase locuri, devine un rau inconstient care a ajuns sa calce pe morminte.
     Si oboseste.. oboseste facand rau, isi pierde din puterea grozava pe care a capatat-o, si incearca sa se intoarca de unde a plecat initial, incearca sa dea totul uitarii si sa faca totul sa fie bine. Dar nu poate, pe unde el a trecut a lasat oameni fara cuvinte, fara sentimente, fara nimic.
     
     Raul. Ce minunat ar fi ramas el daca am fi avut baraje in locurile unde ar fi contat, daca am fi avut diguri care sa il stavileasca si sa ii aduca aminte ca legile lui sunt bune, ca nu este bine sa inunde inima cuiva, sa spele sentimentele si sa le inlocuiasca cu noroi si mizerii.
     De ce ti-ai parasit albia?

miercuri, 13 octombrie 2010

Life

     Deschizi ochii. Nu stii cine esti sau de unde vii, observi ca respiri din reflex, stii deja sa vorbesti. Nu iti dai seama ca esti la inceput, proaspat castigator in loteria vietii. Zilele iti trec repede acum, inveti mereu si "ceva-ul" acela ce ti-a fost dat inca din ziua I se dezvolta pe nesimtite.
     Ai inchis ochii doar o clipa, sau poate asa ti s-a parut tie. Si cand i-ai deschis iar ai vazut ca esti acolo, in locul in care ti se va schimba viata pentru prima data. Nu esti pregatit. Nimeni nu este.
     La inceput ti se pare dificil sa mai respiri, sa mai speri, dar cu timpul samanta dorintelor si viselor creste din nou in sufletul tau. Iti croiesti o cale numai de tine stiuta si umblata. O construiesti bine, cu fundatii puternice.
     Dar cu timpul aceasta cale devine prea mare pentru tine, te simti pierdut printre miile de pietre asezate cu mare grija chiar de tine. Asa ca incepi in sufletul tau cautarea.
     Nu stii si nu intelegi cum ai ajuns la capatul cautarii tale, dar nici nu te mai intereseaza. Acum te poti uita in dreapta ta si reflexia ta va fii intradevar fericita, caci ti-ai gasit jumatatea.
     Zilele iti trec incet acum. Simti ca ti-ai gasit rostul, ca esti nemuritor. Te simti in siguranta, te uiti fericit la copiii tai si te vezi chiar pe tine in ziua I, dar nu realizezi totusi cat de mult a trecut de atunci fara ca tu sa simti asta. Si inchizi din greseala ochii.
     Cand ii vei fi deschis iar, te trezesti in fata unei oglinzi. Stii ce vei gasi acolo daca vei ridica privirea, si totusi te uiti. A trecut mult timp de la prima ta incercare, dar urmele ei sunt inca acolo, alaturi de atatea fericiri si atatea vise indeplinite. Iti treci o mana prin parul alb si pleci din fata oglinzii.
     Deschizi ochii. Stii cine esti si de unde vii, observi ca respiri mai greu ca alta data, vorbele tale sunt pline de intelepciune pentru cine poate asculta. Nu iti dai seama ca esti la sfarsit, de acum vechiul castigator in loteria vietii. Zilele stau pe loc acum, simti ca nu mai ai ce invata si "ceva-ul" acela ce ti-a fost dat inca din ziua I ti-a fost un prieten de nadejde.
     Inchizi ochii si incerci sa iti aduci aminte cum a fost atunci cand i-ai deschis pentru prima oara. Zambesti, stii ca a venit clipa.. dar totusi esti fericit, ai avut o viata frumoasa, si cel mai frumos a fost ca ai primit-o fara sa ceri...proaspat castigator in loteria vietii!

miercuri, 6 octombrie 2010

luni, 4 octombrie 2010

Day Seven: Four turn offs.

1.Lying and liars
2.People who don't care about anything
3.People who give up on me too easy
4.Loneliness

duminică, 3 octombrie 2010

Day Six: Five people who mean a lot (in no order whatsoever)

Clau.. Mama.. Chiqui.. Diana.. Cristi.. Coco.. Alex..Andreea and a few others!

Day Five: Six things you wish you’d never done.

1.I wish I never had put faith in the wrong person
2.I wish I could take back what I did that night
3.I wish I would have stayed home this night
4.I wish I could take back that week I acted like an idiot
5.I wish I'd never put soul in all the things
6.I wish I would stop wishing all the time and start making.

vineri, 24 septembrie 2010

Day Four: Seven things that cross your mind a lot.

1.My father
2.Expectations of myself
3.My bad romances than never turn to love
4.People I love and think about.
5.What I hope the future holds in store
6.A song that I wish it would stop crossing my mind
7.The pursuit of happyness and how I wish it would stop already, cause 'm getting tired

joi, 23 septembrie 2010

Day Three: Eight ways to win your heart.

1.Love me honestly
2.Don't lie to me.. never lie to me
3.Treat me with a bit of respect

I don't need the other 5.. quality, not quantity!

marți, 14 septembrie 2010

Day Two: Nine things about yourself.

1.Am o inima buna, chiar daca uneori nu arat asta
2.Imi place sa fiu cinstit si sa spun mereu adevarul
3.Detest singuratatea si perioadele in care sunt singur
4.Visez in fiecare seara
5.Ma gandesc mereu la cum arata jumatatea mea
6.Cateodata imi doresc foarte multe, dar reusesc foarte putine
7.Vad bine ce se intampla in viata altui om, dar viata mea nu o pot deslusi
8.Am o personalitate duala, cateodata sunt vesel, cateodata trist, cateodata optimist, alteori pesimist
9.Incerc in fiecare zi sa devin o persoana mai buna, dar nu fiecare zi o inchei victorios

vineri, 10 septembrie 2010

Day One: Ten things you want to say to ten different people right now

1. Mi-e dor de tine si o sa te pastrez mereu in sufletul meu
2. Imi pare rau ca s-a terminat asa, dar sa stii ca exista un scop pentru orice
3. Stiu ca am fost nesimtit azi, dar stiu si ca tu ma ierti oricum
4. Sincer nu te inteleg, putea fii atat de mult dar tu ai ales sa fie atat de putin..
5. Stai mah linistit, o sa se aranjeze lucrurile si pentru tine!
6. As vrea atat de mult sa pot privi spre tine ca la un exemplu, dar ai decazut prea mult..
7. As vrea sa stiu cat de mult inseamna prietenia asta pentru tine..
8. Te iubesc mult, chiar daca cateodata sunt nesimtit si fac glume proaste.
9. Salut mah, ce faci? Ia zi... ne bagam la un LOL? :))
10. Tu chiar nu vezi ce vad si eu?

duminică, 5 septembrie 2010

10 Days

10 Day Challenge

Day One: Ten things you want to say to ten different people right now.
Day Two: Nine things about yourself.
Day Three: Eight ways to win your heart.
Day Four: Seven things that cross your mind a lot.
Day Five: Six things you wish you’d never done.
Day Six: Five people who mean a lot (in no order whatsoever)
Day Seven: Four turn offs.
Day Eight: Three turn ons.
Day Nine: Two smileys that describe your life right now.
Day Ten: One confession.

     Am vazut asta pe un blog.. pe un PhotoBlog mai bine zis! Si mi s-a parut o idee interesanta, so I'll take the challenge!

joi, 26 august 2010

Captain's log

Nota catre sine: cum iti dai seama atunci cand esti bine? Oare atunci cand o sa poti arunca si tu magia fara sa ai inelul pus?
     Probabil ca da.. Am vazut ca nu ea ma tine pe loc, ci lacatele sunt puse chiar de mine. Ceea ce este rau e ca ele exista, ceea ce este bine e ca si cheile exista undeva... acolo!
     Imi canta ceva in cap... Ain't no sunshine when she's gone... Well I saw the sunshine, so you're out there somewhere.. I'll be looking for you!

     A vazut cineva niste chei?

marți, 17 august 2010

Inception

     Sau cum pot eu sa fac sa iti bag in cap o idee care nu este a ta, dar care vreau o sa o imbratisezi, sa o aplici si sa iti ghidezi viata dupa ea. Singura diferenta dintre mine si Leonardo DiCaprio este ca el ia o gramada de bani sa faca lucrul asta. Si ca este mai frumos ca mine. Si mai faimos. Si mai bogat. Si mai batran. Bine.. sa zicem ca sunt mai multe diferente intre mine si el :)
     Subconstienul unui om este ca o fortareata combinata cu un labirint, contine tot ce stie si ce nu stie acel om, tot ce a vazut si nu a vazut el. Este o masinarie fascinanta prin potentialul ei enorm, prin multitudinea de actiuni ce le poate intreprinde. Si totusi de ce nu suntem cu totii intelepti, de ce nu debordam de imaginatie, de ce..?
     Pentru ca subconstientul tau mi se impotriveste, ma considera dusmanul sau. Tot ce aude si se afla in afara sferei lui de siguranta este considerat 'rau,spam,caca'. Nici macar nu se oboseste sa inteleaga lucrurile ce ii sunt straine, nu se chinuie sa isi depaseasca conditia de subconstient gras si sedentar.
     
     So open your eyes, and while they are opened, open your mind.

vineri, 13 august 2010

sa iti explic!

     Cald... foarte foarte cald! Se zice ca atunci cand e frig mereu poti pune ceva pe tine, dar cand e cald nu iti poti da pielea jos.
     Foarte interesant este ca aceasta caldura excesiva nu este regula pe aceasta planeta, dimpotriva, este exceptia! De obicei, pe pamant si prin imprejurimi este frig. De ce? Pentru ca asa TREBUIE, destul cu intrebari din astea stupide.
     Bineinteles ca urmeaza o analogie cu sufletul omului. Cald de asemenea, fierbinte cu unele ocazii. Dar trecator, infim in comparatie cu viata infinita a Soarelui privita prin prisma zecilor de ani pe care le traieste omul. Si rece... de obicei incredibil de rece. De ce? Pentru ca asa este mai usor, nu asa trebuie. Este mai simplu sa inchizi ochii decat sa ii tii larg deschisi, este mai simplu sa intorci privirea decat sa te uiti patrunzator, este mai simplu sa intorci spatele decat sa intinzi mana.
     Si totusi exista oameni care iti intind mana privindu-te in ochi, te strang cu putere si te salveaza atunci cand nu mai ai putere sa mergi mai departe, atunci cand simti ca nu mai poti. Cine sunt acesti oameni, cum facem sa ii descoperim, cum facem sa ne inconjuram numai cu ei? Iar intrebari stupide.
     Nu avem cum.. viata este intamplatoare, este umpluta de random, universul iti da si lucruri bune, si lucruri rele, doar viziunea ta subiectiva poate pune accentul pe cele bune, doar ea te poate salva si te poate inconjura cu oamenii atat de buni pe care ii doresti langa tine. Este ironic, ei deja exista si fizic se afla langa tine, trebuie doar sa deschizi ochii, sa iesi din umbra si sa ii vezi, sa le vezi si sa le simti sufletul. Este greu, foarte greu, poate unul din secretele vietii, pe care si eu tanjesc sa il stapanesc. 
     
     Cate grade sunt la tine in suflet?



      
    

joi, 12 august 2010

ce incerc

"I think you need what you need, not what you want"

     Sau cu alte cuvinte.. nu intotdeauna ce iti doresti este si ceea ce iti trebuie ca sa poti trece mai departe. Trebuie sa rezisti tentatiei, sa strangi din dinti, sa plangi, sa te dai cu capul de pereti, dar sa nu alegi calea usoara. Calea usoara este frumoasa, fara efort, un vis, pana cand iti dai seama ca este de fapt cosmarul vietii tale, si atunci s-ar putea sa fie prea tarziu.
     Am avut cateva lucruri solide in viata mea pana acum, dar nici macar unul din aceste lucruri nu a venit usor. Probabil asa functioneaza universul, incearca sa fie mereu echilibrat, isi croieste mereu drumul pe principiul minimei rezistente, rupe tot in calea lui prin punctele cele mai slabe pe care le gaseste.
     Cel mai trist este cand un punct slab coincide cu vointa unui om. Cel putin pentru mine atunci devine trist. Prefer sa ma rup de la mijloc, decat sa imi indoi vointa, principiile, sa ma indoi eu..
     Oamenii sunt fiinte flexibile.. ii ajuta felul in care sunt construiti, oase, muschi, tendoane, insa ceea ce oamenii nu stiu este ca vointa nu este flexibila, caracterul nu este flexibil, cinstea unui om si esenta unui om nu sunt lucruri flexibile.
     Deci, data viitoare cand o sa bata universul la usa o sa am un singur lucru in cap: Daca indoi un lucru care nu e flexibil obtii deformatii remanente.
    

marți, 10 august 2010

intelege

Am 138 de prieteni pe facebook.

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune;


     Bine, recunosc.. poate 'prietenie' este un cuvant cam des folosit azi, un cuvant care si-a cam pierdut intelesul de baza.
     Am putini prieteni, pot sa ii numar pe degetele mainii drepte. Am si mai putini dusmani, nu pot sa ii numar.
     Dar oare din ce este formata bogatia unui om, daca nu din cei pe care ii iubeste acel om, din cei a caror viata a fost atinsa de existenta lui umila.


"Salut prietene, ce mai faci?"


     'Te iubesc'..e un lucru care pot sa il spun foarte greu. De fapt el intra in categorie cu preafolositul, nu de catre mine, 'prietene'. Probabil e o prostie ca pretuiesc atat de mult un cuvant, o inventie a mintii umane, dar inventia asta descrie un sentiment sfant pentru sufletul meu aparent rece. Interesant cuvant, 'rece', avand in vedere ca nu exista rece, exista doar lipsa caldurii, absenta ei.


     Uita-te si tu la mana ta dreapta, si fii sincer cu tine! Felicitari, esti un om bogat..


Tu cati prieteni ai pe facebook?

luni, 9 august 2010

sa poti

      "Ai ochii deschisi, dar nu poti sa ma vezi. Inca nu poti sa intelegi ce este important. S-a asternut deja voalul peste privirea ta, ti-a incetosat gandurile, te-a facut sa te simti in siguranta, sa te simti ca si cum totul este bine.
      Trezeste-te, nu e bine.. da ignoranta la o parte, da-ti seama de ceea ce trebuie sa fii si ceea ce trebuie sa faci ca sa ajungi cineva si undeva.
     Opreste-te.. ai ajuns un ignorant! Tu chiar nu realizezi? Atat de mult te-a orbit lumina falsitatii si a minciunilor? Cine naiba ai ajuns sa fii?
     Ridica-te! Da-ti seama cate ai invatat.. si invata si pe altii, cum poate odata faceai..
     Intelege odata pentru totdeauna ca viata ta este in mainile tale si numai tu poti controla cursul ei.. pune mana pe volan si trage acum dreapta, stiu ca poti, si inca nu este prea tarziu!
     Vreau sa stii ca am incredere in tine, stiu ca vei face alegerile bune si vei alege drumul cel lung, dar drept, vei refuza scurtatura din intuneric. Sper sa fii inteles ceva din tot ce ti-am scris.. "


Stai... nu inteleg, cine esti tu?


     "Eu sunt tu.. tu cand erai cum trebuie. Am zis deja prea multe, de aici totul depinde de tine"

Vreau

     Vreau sa alerg.. vreau sa nu mai simt durere.. vreau sa nu mai simt ignoranta.. vreau sa nu mai simt dispret si nepasare. Vreau sa simt iubire, vreau sa simt speranta, vreau sa simt caldura, vreau sa simt ca undeva inca exista perfectiunea mea, vreau multe. Mult prea multe. Insa nu primesc nimic. Sau tot ce primesc este fals, fatarnic..
     Oare numai eu simt asta? Oare numai eu am nevoie de ceva adevarat? Oare numai eu am un gol asa de mare in suflet incat ar putea lua rasuflarea oricui?
     Ma intreb oare unde e ea acum, oare cum o cheama, oare cum arata.. oare e fericita sau e trista? Oare are ochii caprui sau albastrii? Oare are mainile calde sau reci? Oare o sa stiu vreodata raspunsurile sau ma voi multimi mereu cu putin, pana cand mintea mea se va obisnui cu ideea ca nimeni nu mai are cheia miilor de lacate din sufletul meu, pana cand sufletul meu se va resemna si va inceta sa caute scanteia in fiecare privire care o intalneste.. Pana cand va inceta sa mai caute iubirea atat de mult ravnita de el.
     Ma simt obosit, si totusi este dimineata in viata mea, inca soarele nu a rasarit, dar fara sa vrea inima mea l-a facut deja sa apuna.. sa apuna in intunericul format din sperante si vise rupte..
      Sunt rupt, rupt in mii de fragmente ce nu se mai potrivesc cu ceea ce ar fi trebuit sa fie, dar care totusi compun un fragment, un intreg fara esenta, un simplu pieton pe drumul vietii.. fara harta si fara destinatie, sperand sa isi gaseasca scopul undeva pe parcursul calatoriei lui.. pana atunci insa totul va fi doar un mijloc pentru a infaptui scopul.
     Mi-e frica.. totusi mi-e frica de mine, de ceea ce insemn eu acum, de faptul ca pot pierde tot spiritul meu pentru nimic. Nu mai sunt ce eram si nici nu voi mai fi, am trecut prin foc si m-am ars rau.. si de asta imi e teama, sa nu fi ars in acest foc ce insemnam eu cu adevarat.
Simt ca pot fi atat de mult, si tot ce imi lipseste estea cea care sa imi umple viata, imi lipseste o singura piesa dintr-un puzzle infinit, cea mai importanta piesa.
     Pana o voi gasi un singur lucru va fi de neclintit, voi continua sa ratacesc singur.. in Infinitul nimanui!