Captain's log

Nota catre sine: cum iti dai seama atunci cand esti bine? Oare atunci cand o sa poti arunca si tu magia fara sa ai inelul pus?
     Probabil ca da.. Am vazut ca nu ea ma tine pe loc, ci lacatele sunt puse chiar de mine. Ceea ce este rau e ca ele exista, ceea ce este bine e ca si cheile exista undeva... acolo!
     Imi canta ceva in cap... Ain't no sunshine when she's gone... Well I saw the sunshine, so you're out there somewhere.. I'll be looking for you!

     A vazut cineva niste chei?

Inception

     Sau cum pot eu sa fac sa iti bag in cap o idee care nu este a ta, dar care vreau o sa o imbratisezi, sa o aplici si sa iti ghidezi viata dupa ea. Singura diferenta dintre mine si Leonardo DiCaprio este ca el ia o gramada de bani sa faca lucrul asta. Si ca este mai frumos ca mine. Si mai faimos. Si mai bogat. Si mai batran. Bine.. sa zicem ca sunt mai multe diferente intre mine si el :)
     Subconstienul unui om este ca o fortareata combinata cu un labirint, contine tot ce stie si ce nu stie acel om, tot ce a vazut si nu a vazut el. Este o masinarie fascinanta prin potentialul ei enorm, prin multitudinea de actiuni ce le poate intreprinde. Si totusi de ce nu suntem cu totii intelepti, de ce nu debordam de imaginatie, de ce..?
     Pentru ca subconstientul tau mi se impotriveste, ma considera dusmanul sau. Tot ce aude si se afla in afara sferei lui de siguranta este considerat 'rau,spam,caca'. Nici macar nu se oboseste sa inteleaga lucrurile ce ii sunt straine, nu se chinuie sa isi depaseasca conditia de subconstient gras si sedentar.
     
     So open your eyes, and while they are opened, open your mind.

sa iti explic!

     Cald... foarte foarte cald! Se zice ca atunci cand e frig mereu poti pune ceva pe tine, dar cand e cald nu iti poti da pielea jos.
     Foarte interesant este ca aceasta caldura excesiva nu este regula pe aceasta planeta, dimpotriva, este exceptia! De obicei, pe pamant si prin imprejurimi este frig. De ce? Pentru ca asa TREBUIE, destul cu intrebari din astea stupide.
     Bineinteles ca urmeaza o analogie cu sufletul omului. Cald de asemenea, fierbinte cu unele ocazii. Dar trecator, infim in comparatie cu viata infinita a Soarelui privita prin prisma zecilor de ani pe care le traieste omul. Si rece... de obicei incredibil de rece. De ce? Pentru ca asa este mai usor, nu asa trebuie. Este mai simplu sa inchizi ochii decat sa ii tii larg deschisi, este mai simplu sa intorci privirea decat sa te uiti patrunzator, este mai simplu sa intorci spatele decat sa intinzi mana.
     Si totusi exista oameni care iti intind mana privindu-te in ochi, te strang cu putere si te salveaza atunci cand nu mai ai putere sa mergi mai departe, atunci cand simti ca nu mai poti. Cine sunt acesti oameni, cum facem sa ii descoperim, cum facem sa ne inconjuram numai cu ei? Iar intrebari stupide.
     Nu avem cum.. viata este intamplatoare, este umpluta de random, universul iti da si lucruri bune, si lucruri rele, doar viziunea ta subiectiva poate pune accentul pe cele bune, doar ea te poate salva si te poate inconjura cu oamenii atat de buni pe care ii doresti langa tine. Este ironic, ei deja exista si fizic se afla langa tine, trebuie doar sa deschizi ochii, sa iesi din umbra si sa ii vezi, sa le vezi si sa le simti sufletul. Este greu, foarte greu, poate unul din secretele vietii, pe care si eu tanjesc sa il stapanesc. 
     
     Cate grade sunt la tine in suflet?



      
    

ce incerc

"I think you need what you need, not what you want"

     Sau cu alte cuvinte.. nu intotdeauna ce iti doresti este si ceea ce iti trebuie ca sa poti trece mai departe. Trebuie sa rezisti tentatiei, sa strangi din dinti, sa plangi, sa te dai cu capul de pereti, dar sa nu alegi calea usoara. Calea usoara este frumoasa, fara efort, un vis, pana cand iti dai seama ca este de fapt cosmarul vietii tale, si atunci s-ar putea sa fie prea tarziu.
     Am avut cateva lucruri solide in viata mea pana acum, dar nici macar unul din aceste lucruri nu a venit usor. Probabil asa functioneaza universul, incearca sa fie mereu echilibrat, isi croieste mereu drumul pe principiul minimei rezistente, rupe tot in calea lui prin punctele cele mai slabe pe care le gaseste.
     Cel mai trist este cand un punct slab coincide cu vointa unui om. Cel putin pentru mine atunci devine trist. Prefer sa ma rup de la mijloc, decat sa imi indoi vointa, principiile, sa ma indoi eu..
     Oamenii sunt fiinte flexibile.. ii ajuta felul in care sunt construiti, oase, muschi, tendoane, insa ceea ce oamenii nu stiu este ca vointa nu este flexibila, caracterul nu este flexibil, cinstea unui om si esenta unui om nu sunt lucruri flexibile.
     Deci, data viitoare cand o sa bata universul la usa o sa am un singur lucru in cap: Daca indoi un lucru care nu e flexibil obtii deformatii remanente.
    

intelege

Am 138 de prieteni pe facebook.

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune;


     Bine, recunosc.. poate 'prietenie' este un cuvant cam des folosit azi, un cuvant care si-a cam pierdut intelesul de baza.
     Am putini prieteni, pot sa ii numar pe degetele mainii drepte. Am si mai putini dusmani, nu pot sa ii numar.
     Dar oare din ce este formata bogatia unui om, daca nu din cei pe care ii iubeste acel om, din cei a caror viata a fost atinsa de existenta lui umila.


"Salut prietene, ce mai faci?"


     'Te iubesc'..e un lucru care pot sa il spun foarte greu. De fapt el intra in categorie cu preafolositul, nu de catre mine, 'prietene'. Probabil e o prostie ca pretuiesc atat de mult un cuvant, o inventie a mintii umane, dar inventia asta descrie un sentiment sfant pentru sufletul meu aparent rece. Interesant cuvant, 'rece', avand in vedere ca nu exista rece, exista doar lipsa caldurii, absenta ei.


     Uita-te si tu la mana ta dreapta, si fii sincer cu tine! Felicitari, esti un om bogat..


Tu cati prieteni ai pe facebook?

sa poti

      "Ai ochii deschisi, dar nu poti sa ma vezi. Inca nu poti sa intelegi ce este important. S-a asternut deja voalul peste privirea ta, ti-a incetosat gandurile, te-a facut sa te simti in siguranta, sa te simti ca si cum totul este bine.
      Trezeste-te, nu e bine.. da ignoranta la o parte, da-ti seama de ceea ce trebuie sa fii si ceea ce trebuie sa faci ca sa ajungi cineva si undeva.
     Opreste-te.. ai ajuns un ignorant! Tu chiar nu realizezi? Atat de mult te-a orbit lumina falsitatii si a minciunilor? Cine naiba ai ajuns sa fii?
     Ridica-te! Da-ti seama cate ai invatat.. si invata si pe altii, cum poate odata faceai..
     Intelege odata pentru totdeauna ca viata ta este in mainile tale si numai tu poti controla cursul ei.. pune mana pe volan si trage acum dreapta, stiu ca poti, si inca nu este prea tarziu!
     Vreau sa stii ca am incredere in tine, stiu ca vei face alegerile bune si vei alege drumul cel lung, dar drept, vei refuza scurtatura din intuneric. Sper sa fii inteles ceva din tot ce ti-am scris.. "


Stai... nu inteleg, cine esti tu?


     "Eu sunt tu.. tu cand erai cum trebuie. Am zis deja prea multe, de aici totul depinde de tine"

Vreau

     Vreau sa alerg.. vreau sa nu mai simt durere.. vreau sa nu mai simt ignoranta.. vreau sa nu mai simt dispret si nepasare. Vreau sa simt iubire, vreau sa simt speranta, vreau sa simt caldura, vreau sa simt ca undeva inca exista perfectiunea mea, vreau multe. Mult prea multe. Insa nu primesc nimic. Sau tot ce primesc este fals, fatarnic..

     Oare numai eu simt asta? Oare numai eu am nevoie de ceva adevarat? Oare numai eu am un gol asa de mare in suflet incat ar putea lua rasuflarea oricui?

     Ma intreb oare unde e ea acum, oare cum o cheama, oare cum arata.. oare e fericita sau e trista? Oare are ochii caprui sau albastrii? Oare are mainile calde sau reci? Oare o sa stiu vreodata raspunsurile sau ma voi multimi mereu cu putin, pana cand mintea mea se va obisnui cu ideea ca nimeni nu mai are cheia miilor de lacate din sufletul meu, pana cand sufletul meu se va resemna si va inceta sa caute scanteia in fiecare privire care o intalneste.. Pana cand va inceta sa mai caute iubirea atat de mult ravnita de el.

     Ma simt obosit, si totusi este dimineata in viata mea, inca soarele nu a rasarit, dar fara sa vrea inima mea l-a facut deja sa apuna.. sa apuna in intunericul format din sperante si vise rupte..

      Sunt rupt, rupt in mii de fragmente ce nu se mai potrivesc cu ceea ce ar fi trebuit sa fie, dar care totusi compun un fragment, un intreg fara esenta, un simplu pieton pe drumul vietii.. fara harta si fara destinatie, sperand sa isi gaseasca scopul undeva pe parcursul calatoriei lui.. pana atunci insa totul va fi doar un mijloc pentru a infaptui scopul.

     Mi-e frica.. totusi mi-e frica de mine, de ceea ce insemn eu acum, de faptul ca pot pierde tot spiritul meu pentru nimic. Nu mai sunt ce eram si nici nu voi mai fi, am trecut prin foc si m-am ars rau.. si de asta imi e teama, sa nu fi ars in acest foc ce insemnam eu cu adevarat.

Simt ca pot fi atat de mult, si tot ce imi lipseste estea cea care sa imi umple viata, imi lipseste o singura piesa dintr-un puzzle infinit, cea mai importanta piesa.

     Pana o voi gasi un singur lucru va fi de neclintit, voi continua sa ratacesc singur.. in Infinitul nimanui!