Imi era cald, ma tot intorceam pe o parte si pe alta, dar tot nu reuseam sa imi gasesc locul. Inca o noapte nedormita complet, ultima dintr-o serie ce devine lunga. Dar cand lumina bate intunericul, nu mai conteaza ce s-a intamplat in noaptea nelinistita.
In interior se intampla jocul devenit deja o obisnuinta in ultima vreme. Un pic de plictiseala, un pic de neliniste, un pic de indiferenta, si multa lipsa de sentiment.Dar noroc cu caracterul puternic sau slab ce spune mereu orice lucru adevarat sau fals, doar pentru a merge putin mai departe.
Si in jocul meu surd, prins fiind, nu puteam realiza ca asta este ziua in care o sa aud si eu linistea. E greu sa iti dai seama zilele marcate cu rosu din viata ta.. ziua in care ai primele amintiri, ziua in care iubesti pentru prima data, ziua in care suferi pentru prima data, ziua in care pierzi pe cineva. Toate sunt zile rosii, care te definesc ca persoana. Ca o balanta cu doua brate, si viata fiind un copil mic ce se joaca cu greutatile, facandu-te bun sau rau dupa bunul său plac, sau mai trist, dupa voia sortii.
... venind de nicaieri, apare inevitabilul. Nu pot sa il ocolesc, nu inteleg de ce acum, inchid ochii si strang din dinti, stiu ce se va intampla. Si apare zgomotul. Nu imi trece nimic prin minte, nu ma gandesc la viata mea, nu ma gandesc la tot ce am facut pana acum, nu ma gandesc la nimic. Doar imi pun mainile in cap, incerc sa imi calmez bataile inimii si tremuratul. Si atunci am auzit-o.
"I just kept driving forward, hoping for the best."
