Infinitul nimanui: octombrie 2010

marți, 26 octombrie 2010

The River

     Sau raul. Un intreg format din multe piese, atat de mici incat e greu sa iti imaginezi scara la care ele opereaza. Este si mai greu sa intelegi cum ele pot interactiona si forma ceva minunat.
   In fine, acest rau minunat si inteles de catre putini opereaza si el la randul lui dupa niste reguli, principii, legi. Cum ar fi faptul ca el curge gravitational, ca alege calea cea mai simpla de a se deplasa intre doua puncte, calea pe unde este mai usor si mai logic pentru el.
     Dar ce se intampla cand acest rau se trezeste intr-o zi si uita totul, uita pentru ce a fost facut, uita ce avea de gand sa faca, uita de albia lui la care chiar el a trudit atatia ani. Si iese din matca, da pe afara, nu ii mai pasa de nimic, darama poduri cu greu construite, inunda cu rautatea si nebunia lui cele mai frumoase locuri, devine un rau inconstient care a ajuns sa calce pe morminte.
   Si oboseste.. oboseste facand rau, isi pierde din puterea grozava pe care a capatat-o, si incearca sa se intoarca de unde a plecat initial, incearca sa dea totul uitarii si sa faca totul sa fie bine. Dar nu poate, pe unde el a trecut a lasat oameni fara cuvinte, fara sentimente, fara nimic.

   Raul. Ce minunat ar fi ramas el daca am fi avut baraje in locurile unde ar fi contat, daca am fi avut diguri care sa il stavileasca si sa ii aduca aminte ca legile lui sunt bune, ca nu este bine sa inunde inima cuiva, sa spele sentimentele si sa le inlocuiasca cu noroi si mizerii.
   De ce ti-ai parasit albia?

miercuri, 13 octombrie 2010

Life

     Deschizi ochii. Nu stii cine esti sau de unde vii, observi ca respiri din reflex, stii deja sa vorbesti. Nu iti dai seama ca esti la inceput, proaspat castigator in loteria vietii. Zilele iti trec repede acum, inveti mereu si "ceva-ul" acela ce ti-a fost dat inca din ziua I se dezvolta pe nesimtite.
   Ai inchis ochii doar o clipa, sau poate asa ti s-a parut tie. Si cand i-ai deschis iar ai vazut ca esti acolo, in locul in care ti se va schimba viata pentru prima data. Nu esti pregatit. Nimeni nu este.
   La inceput ti se pare dificil sa mai respiri, sa mai speri, dar cu timpul samanta dorintelor si viselor creste din nou in sufletul tau. Iti croiesti o cale numai de tine stiuta si umblata. O construiesti bine, cu fundatii puternice.
   Dar cu timpul aceasta cale devine prea mare pentru tine, te simti pierdut printre miile de pietre asezate cu mare grija chiar de tine. Asa ca incepi in sufletul tau cautarea.
     Nu stii si nu intelegi cum ai ajuns la capatul cautarii tale, dar nici nu te mai intereseaza. Acum te poti uita in dreapta ta si reflexia ta va fii intradevar fericita, caci ti-ai gasit jumatatea.
     Zilele iti trec incet acum. Simti ca ti-ai gasit rostul, ca esti nemuritor. Te simti in siguranta, te uiti fericit la copiii tai si te vezi chiar pe tine in ziua I, dar nu realizezi totusi cat de mult a trecut de atunci fara ca tu sa simti asta. Si inchizi din greseala ochii.
     Cand ii vei fi deschis iar, te trezesti in fata unei oglinzi. Stii ce vei gasi acolo daca vei ridica privirea, si totusi te uiti. A trecut mult timp de la prima ta incercare, dar urmele ei sunt inca acolo, alaturi de atatea fericiri si atatea vise indeplinite. Iti treci o mana prin parul alb si pleci din fata oglinzii.
     Deschizi ochii. Stii cine esti si de unde vii, observi ca respiri mai greu ca alta data, vorbele tale sunt pline de intelepciune pentru cine poate asculta. Nu iti dai seama ca esti la sfarsit, de acum vechiul castigator in loteria vietii. Zilele stau pe loc acum, simti ca nu mai ai ce invata si "ceva-ul" acela ce ti-a fost dat inca din ziua I ti-a fost un prieten de nadejde.
     Inchizi ochii si incerci sa iti aduci aminte cum a fost atunci cand i-ai deschis pentru prima oara. Zambesti, stii ca a venit clipa.. dar totusi esti fericit, ai avut o viata frumoasa, si cel mai frumos a fost ca ai primit-o fara sa ceri...proaspat castigator in loteria vietii!