Mat sau Pat?

     Alegeri. Toata lumea face alegeri. Unii fac alegeri bune, altii alegeri proaste, altii sunt indecisi si lasa viata sa sa decida pentru ei. Bineinteles ca pentru subiectul in cauza important era sa faca alegerea buna. El avea argumente pro, argumente contra, sentimente pro, sentimente contra, deci lupta sa era dificila si chiar nu stia cum sa faca si pe ce drum  sa o apuce astfel incat sa ia alegerea buna pentru el si pentru viitorul lui.

     In jocul de sah exista doi jucatori, si doar doi. Spectatori pot fii cu miile, ei nu vor conta pentru deznodamantul final al partidei. Acesti doi jucatori vor face alegeri incepand cu prima mutare, iar aceste alegeri ii vor conduce si ii vor influenta pe tot parcursul partidei.

     Orice partida de sah are doua posibile finalitati: mat sau pat, sau mai bine zis un jucator castiga sau meciul se termina la egalitate. Este un concept elegant, intr-o lume perfecta.

     In viata de zi cu zi nu exista notiunea de pat, nu exista notiunea de egalitate, doua lucruri nu vor fi niciodata identice, se vor apropia foarte mult dar poate un singur atom va diferi si ele nu vor putea fi numite asemenea.

     Sa presupunem ca subiectul a ramas in partida de sah numita viata lui cu o singura piesa, si anume regele. Viata l-a pus pe acest rege intr-o ipostaza foarte ciudata pentru el. Mai are doar doua mutari de facut.. o mutare ii va aduce victoria si deci el va fi iesit castigator din acest razboi surd pentru nimic, iar cealalta mutare va aduce remiza, patul. Dar noi stim deja ca notiunea de egalitate nu exista in viata reala, deci ar fi absurd pentru rege sa accepte aceasta varianta.

     Si bineintelesc ca regele alege sa iasa invingator, alege varianta logica si normala, dar el nu se bucura din mai multe motive. Primul motiv este ca nu a fost meritul lui pentru aceasta victorie, ci viata l-a pus in aceasta bizara situatie. Si al doilea motiv este ca in viata nimeni nu este castigator, doar un prost se imbata cu apa rece si se crede mai mare peste viata, pana cand vine viata peste el si isi cere dreptul.

     Rege prost.. nu mai juca sah, iubeste sincer.

Draga mosule,

     Iti scriu aceste randuri sperand ca ele te vor gasi bine, sanatos, pregatit sa indeplinesti toate visele atator copii ce inca mai cred in tine. Esti un erou, esti neobosit, an de an aduci milioane de zambete pe fete de altfel obisnuite sa fie triste. Nu stiu cum reusesti mereu, si nici nu o sa te intreb.. un mister deslusit devine un secret, iar atunci puterea lui paleste.
     Recunosc, anul acesta nu am fost baiatul bun si cuminte pe care il stiai. Am incercat sa mai schimb cate ceva, sa fac diferenta acolo undeva conteaza, dar imi este teama ca nu am reusit sa fac asta, mosule!
     Alta data te asteptam cu bucurie in suflet, dimineata ma trezeam nerabdator sa ma uit sub brad, sa vad ce lucruri frumoase mi-ai adus, poate un robot care sa se transforme intr-o masina, poate un tren cu tot cu sina, poate dulciuri cat sa nu pot manca, poate o bicicleta..
    Acum, mosule, nu mai vreau sa imi aduci nimic. Anul asta nu vreau de la tine manusi, fular.. ca si cu ele in sufletul meu tot rece va fii. Nu vreau nici macar o ciocolata, caci tot acru va fii zambetul meu dupa ce o voi manca. Anul asta vreau altceva de la tine.
    Vreau sa iei tu ceva de la mine. Vreau sa iei toata ura stransa in mine in ultimii 2 ani, toata rautatea si toata durerea. O sa le pun langa brad, si de le vei lua, sa le duci mosule undeva departe sa nu mai revina la mine niciodata, sau sa le invingi tu cu bunatatea ta, pentru ca eu nu am fost in stare sa le inving cu a mea.
    Sper ca nu te-am intristat prea tare cu dorinta mea catre tine, dar simt ca am nevoie de o mica mana de ajutor. Cer asta de la tine pentru ca stiu ca ma vei ajuta, ca tu inca nu ti-ai pierdut speranta in mine, si pentru ca asta fac eroii ca tine, iubesc neconditionat.
    Iti multumesc ca m-ai ascultat mosule, iti doresc mult succes in zilele ce vor veni, multi multi oameni mai au nevoie de bunatatea ta!


    P.S. Biscuitii sunt pe masa in bucatarie.

North and South

     Good and Bad. Earth and Sky. Truth and Lie. Yin and Yang. Happy and Sad. Love and Hate. Forever and Now. Life and Death. Moon and Sun. White and Black. Small and Big. Now and Then. Darkness and Light. Deep and Shallow. Hot and Cold. Weak and Strong. Young and Old. Right and Wrong. Full and Empty. Clean and Filthy. Demon and Angel. Water and Fire. Laughter and Tears. No and Yes. Rain and Drought. Kindness and Lust. Silence and Noise. Peace and War. Honor and  Treason. Friend and Foe. Visionaire and Blind. Everything and Nothing. Heart and Mind. 

     You and I.

Crossroads

    In fata ti se intinde un drum. Pasesti sigur la inceput pe acest drum lat, format din dale strasnice si o clipa nu te indoiesti de locul unde el te va conduce. Compasul si harta sunt impreuna cu tine mereu, inscriptionate in chiar fiinta ta, iar felul in care tu mergi arata mandria cu care vrei sa ajungi la sfarsitul calatoriei tale.
    In timp insa lucrurile se modifica, iar ce inainte era solid precum fundatiile pamantului acum a devenit o poteca batatorita in pamant, iar padurea intunecata ce odata se zarea abia la orizont acum se apropie amenintator. Undeva in inima ta a aparut o urma de indoiala ca poate acest drum nu te va conduce unde tu iti doresti sa ajungi cu adevarat. Dar te scuturi si alungi acest gand nebun, si mergi mai departe.
    Acum padurea si-a unit cele doua parti candva atat de indepartate, si drumul tau luminos a devenit doar un miraj in desisul padurii, un labirint doar de mintea ta inchipuit printre miile de trunchiuri de copaci. Incerci sa iti urmezi busola, dar intunericul padurii ti-a incetosat privirea. Inima iti bate tare acum, caci nu stii in ce directie sa o apuci, si te temi cu adevarat ca lumina ce iti ghida pasii va pali in acest intuneric fara suflet. Dar totusi mergi mai departe, nu ai uitat inca scopul calatoriei tale.
    Negre au fost visele tale pana sa scapi din labirintul uzurii si al deciziilor luate in padure, dar ai reusit sa iesi la lumina. Aproape uitasei de existenta vreunui drum, de scopul unei calatorii, de mandrie. Incerci sa mergi mai departe, dar nu mica iti este mirarea cand vezi ca te afli in fata unor drumuri incrucisate.
    Fiecare te duce undeva, undeva unde trebuie sa ajungi sau nu trebuie sa ajungi, unde merita sa ajungi si unde nu merita sa ajungi. Unul este mai lat, unul serpuieste anevoios, unul urca nepasator, unul scurteaza prin padure. Ceea ce face totul frumos este ca tu nu stii varianta castigatoare pentru tine.
    Asa ca nu ai nicio solutie evidenta la problema ta, iar riscurile unei alegeri gresite sunt prea mari pentru a fi acceptate. Prin urmare te asezi si astepti, timpul va sterge efemerul, iar ceea ce odata era o rascruce acum va fi devenit o cale.
    Vezi tu, cateodata nu tu alegi drumul pe care vei merge, drumul te alege pe tine.

   

The River

     Sau raul. Un intreg format din multe piese, atat de mici incat e greu sa iti imaginezi scara la care ele opereaza. Este si mai greu sa intelegi cum ele pot interactiona si forma ceva minunat.
     In fine, acest rau minunat si inteles de catre putini opereaza si el la randul lui dupa niste reguli, principii, legi. Cum ar fi faptul ca el curge gravitational, ca alege calea cea mai simpla de a se deplasa intre doua puncte, calea pe unde este mai usor si mai logic pentru el.
     Dar ce se intampla cand acest rau se trezeste intr-o zi si uita totul, uita pentru ce a fost facut, uita ce avea de gand sa faca, uita de albia lui la care chiar el a trudit atatia ani. Si iese din matca, da pe afara, nu ii mai pasa de nimic, darama poduri cu greu construite, inunda cu rautatea si nebunia lui cele mai frumoase locuri, devine un rau inconstient care a ajuns sa calce pe morminte.
     Si oboseste.. oboseste facand rau, isi pierde din puterea grozava pe care a capatat-o, si incearca sa se intoarca de unde a plecat initial, incearca sa dea totul uitarii si sa faca totul sa fie bine. Dar nu poate, pe unde el a trecut a lasat oameni fara cuvinte, fara sentimente, fara nimic.
     
     Raul. Ce minunat ar fi ramas el daca am fi avut baraje in locurile unde ar fi contat, daca am fi avut diguri care sa il stavileasca si sa ii aduca aminte ca legile lui sunt bune, ca nu este bine sa inunde inima cuiva, sa spele sentimentele si sa le inlocuiasca cu noroi si mizerii.
     De ce ti-ai parasit albia?

Life

     Deschizi ochii. Nu stii cine esti sau de unde vii, observi ca respiri din reflex, stii deja sa vorbesti. Nu iti dai seama ca esti la inceput, proaspat castigator in loteria vietii. Zilele iti trec repede acum, inveti mereu si "ceva-ul" acela ce ti-a fost dat inca din ziua I se dezvolta pe nesimtite.
     Ai inchis ochii doar o clipa, sau poate asa ti s-a parut tie. Si cand i-ai deschis iar ai vazut ca esti acolo, in locul in care ti se va schimba viata pentru prima data. Nu esti pregatit. Nimeni nu este.
     La inceput ti se pare dificil sa mai respiri, sa mai speri, dar cu timpul samanta dorintelor si viselor creste din nou in sufletul tau. Iti croiesti o cale numai de tine stiuta si umblata. O construiesti bine, cu fundatii puternice.
     Dar cu timpul aceasta cale devine prea mare pentru tine, te simti pierdut printre miile de pietre asezate cu mare grija chiar de tine. Asa ca incepi in sufletul tau cautarea.
     Nu stii si nu intelegi cum ai ajuns la capatul cautarii tale, dar nici nu te mai intereseaza. Acum te poti uita in dreapta ta si reflexia ta va fii intradevar fericita, caci ti-ai gasit jumatatea.
     Zilele iti trec incet acum. Simti ca ti-ai gasit rostul, ca esti nemuritor. Te simti in siguranta, te uiti fericit la copiii tai si te vezi chiar pe tine in ziua I, dar nu realizezi totusi cat de mult a trecut de atunci fara ca tu sa simti asta. Si inchizi din greseala ochii.
     Cand ii vei fi deschis iar, te trezesti in fata unei oglinzi. Stii ce vei gasi acolo daca vei ridica privirea, si totusi te uiti. A trecut mult timp de la prima ta incercare, dar urmele ei sunt inca acolo, alaturi de atatea fericiri si atatea vise indeplinite. Iti treci o mana prin parul alb si pleci din fata oglinzii.
     Deschizi ochii. Stii cine esti si de unde vii, observi ca respiri mai greu ca alta data, vorbele tale sunt pline de intelepciune pentru cine poate asculta. Nu iti dai seama ca esti la sfarsit, de acum vechiul castigator in loteria vietii. Zilele stau pe loc acum, simti ca nu mai ai ce invata si "ceva-ul" acela ce ti-a fost dat inca din ziua I ti-a fost un prieten de nadejde.
     Inchizi ochii si incerci sa iti aduci aminte cum a fost atunci cand i-ai deschis pentru prima oara. Zambesti, stii ca a venit clipa.. dar totusi esti fericit, ai avut o viata frumoasa, si cel mai frumos a fost ca ai primit-o fara sa ceri...proaspat castigator in loteria vietii!

Day Ten: One confession.

Stii.. Nu esti ce-mi doream sa fii
Dar.. Iti promit ca vei fi!